Nicu hăloiu - creaţii proprii

Fata de împărat.

Cândva, poezia era melodică și se putea pune pe muzică, adică putea cu adevărat, să cânte. Poeții ăia purtau stele-n frunte, stele-atât de multe că păreau galaxii, galaxii de poezii. Ăștia-s găuri negre. Nimeni nu plânge azi ascultând o nerozie. Nu se plânge la nerozie. Nerozia nu scormonește adâncul să găsească pruncul din fiecare. N-are valoare, n-are candoare, e doar înșiruire de cuvinte vulgare, banale, rozătoare, urât mirositoare, a picioare nespălate, plate.

Parfumul eternității
...
Iar de-oi pleca,
Aș mai rămâne

Pustnicul

Totu-i doar zădărnicie,
a spus pustnicul, afară

Politically correct.
..
Lumea-i pe ducă. Domnul Măciucă
înjură de spurcă. Doamna tăcută

Ars politicon
...
De când hoțul s-a întâlnit cu prostul
Și-apoi a luat, printr-un tertip, puterea,

Teamă
....
M-aș duce iarăși în mijlocul pădurii
Iar înapoi, nu m-aș mai întoarce

Raportul
...
Asta-i valabil la români:
Fraierii muncesc o viață

De facto
...
N-aș putea spune că-s negativist
deși nu cred în omul pozitiv

Pe zi ce trece...
...
Când îmi era de tine atât de dor,
că mă ardea focul mistuitor

Poarta veșniciei
...
N-am în dreapta un toiag,
ci un baston ortopedic,