Nicu hăloiu - creaţii proprii

Eu simt că vii
...
Cu-aceste cuvinte pe care nu le știu
Aștept înserarea și-a stelelor sclipiri

Peisaj viu
...

Apus de soare,

Ce mai fac
...
Scriu versuri dar nu sunt poet.
Scriu proză și nu-s scriitor,

Contraste
...
În timp ce-n lume nu e pace
Și țara pare-a fi pe moarte,

Floare rară
...
Atât de mult am căutat... O viață de căutare
A unei culmi, al unui sens, a unei flori

Scurtissime
..
Nu mă iubesc vecinii toți,
Dar, nu pot avea pretenții

La noi
...
Goliciunea astei lumi este-atât de evidentă,
Că nimic din ce se face nu-i spre-a omului zidire,

Normalizare (tot e totul pe dos la noi)
...
Să punem punct, s-o luăm de la-nceput
Să facem cum nu s-a mai făcut:

A fi
...
Îmi vei rămâne înscrisă-n ADN,
O genă dominantă și perenă

Ouroborus
...
Voi coborî în mine când va voi destinul
Timid, treaptă cu treaptă, adânc, tot mai adânc,