Poarta veșniciei

Autor:Nicu Hăloiu


Adăugat de: nicu hăloiu

vineri, 30 august 2024

Poarta veșniciei
...
N-am în dreapta un toiag,
ci un baston ortopedic,
recomandat de un medic.
Iar dacă pasul nu-i corect,
măcar bastonu-i mai select
și nu-mi dă aer de moșneag!
...
Cioc, cioc! Ți-am bătut în prag,
Uff, bine că mi te-am găsit!
Ți-am spus uimit și încântat
Când mi-ai zâmbit.
...
Aveam privirea din trecut,
chiar de-atunci, de la-nceput.
Tu, m-ai privit, m-ai mângâiat,
eu, de dragoste purtat, am amuțit.
Nu mi-am închipuit vreodată
cât puteai fi de minunată.
...
Ploua atunci, ploua ușor,
m-ai apucat apoi de braț
și m-ai condus încetișor
(ca un înger protector)
să ne-așezăm la amintiri.
...
Și-am povestit, iar din priviri
ne sorbeam cu-acel nesaț,
al celei mai calde iubiri
ce ne-a marcat copilăria
și ne-a deschis veșnicia.


vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.