Teamă
....
M-aș duce iarăși în mijlocul pădurii
Iar înapoi, nu m-aș mai întoarce
În lumea răsărită din sămânța urii
Să fac ce pot, să facă tot ce-i place.
...
În lumea asta oricum nu am ce face,
Decât să sorb miresmele naturii
Departe de aerele ce-s gata să îmbrace
Disprețul ce îndoapă somnambulii.
...
Dar acum stau, deși aud cum strigă
Vântul de toamnă ce răscole frunzișul,
Căci în războiul meu, mereu câștigă
Bezna acestei lumi, ce cu tăișul
Topoarelor, e gata să-și înfigă
Întunecimea, să-mi fure ascunzișul.
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: