Poezii despre Adevăr:

Somnul cel de moarte
...
Se duce totul de râpă
În țara ce n-are hotare,

Vom pleca iubito
...
Vom pleca iubito din lumea lor, curând,
Noi nu putem trăi nicicum în lumea lor,

Până și cerul tace
...
A fost o vreme-n care puneam visele-n față,
Doar ele deschideau vieților noastre drum,

34 de ani... :/

Retrospectiv,
Comparativ

Știi oare...
cum e să trăiești în piatră?

Chinul de-a nu te putea mișca,

Din veacuri,
La un loc topită
Toată nedreptatea;
disperarea, suferința.

Dezechilibrat mi-e eul
Prin care se mai ține,
Din șoapte aproape moarte
Dar renăscute în rime

Că ăștia sunt pieze rele și deja duhnesc a moarte,
...
Lumea este în schimbare. Vise și speranțe pier,
Cum ai fost dintotdeauna în fața lumii să rămâi,

Ăsta-i neamul românesc
...
Popor hrănit doar cu minciună,
Prostie și fanfaronadă,

Nu mai trag de mult nădejde că neamul ăsta-și vine-n fire!
...
Nu mai trag de mult nădejde că neamul ăsta-și vine-n fire,
N-are cum, cât doarme dus și e bolnav de nesimțire,