Poezii despre Adevăr:

Culcă-ți somnul,
Înăbușă-ți memoria.
Ți-a pierit steaua,
Și cu ea s-a dus și gloria.

în caz că nu știați,
coropișnițele sunt albastre.
așa se nasc,
e firea lor.

Te caut,vântule,cu palma sus
Ca să te prind şi să te fac pândar
Pe toate vorbele ce nu s-au spus –
Să le păzeşti cu veghe de ogar.

În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,
În carnea mea cu târnăcoape.
Am să vă dau mistere şi arginţi,
Ca fumul, bogăţia să vă’ngroape.

Lumină-s în noaptea ce-mi dă întuneric
și iadul îl cheamă pe Terra mugind
recunoștință am Celui puternic
că sufletul meu e liber oricând

As vrea sa spun la lumea toata
Ce ne vad la televizor
Ca ei nu ne stiu viata toata
Ci numai pe aia de Actor

Am venit în vizită să îți spun,
Voi locui o vreme la etaj,
Ne vom întâlni accidental,
Ca două comete în picaj.

Isus s-a spălat pe mâini, nu-i pasă
Că trupul nu-mi mai este casă,
Și sfinții nu-mi mai sunt sfinți,
Părinții au uitat că îmi sunt părinți.

Sunt jertfă, rug și amânar,
Argintii, funia, trădarea,
Sunt colivie și canar,
Sunt velă, marinar și zarea.

Se-aşterne ziua peste ce-am trăit,
Pe străzi, tăcerea merge în costum,
Şi umbrele, cu paşii coloraţi,
Din mine cad, îşi caută alt drum.