Poezii despre Adevăr:

E seara de Crăciun și-n poartă
stau doi copii din alte zări.
În ochii lor speranța toată
e un vulcan de așteptări.

Colind
Hai să vindem ce am visat
Și să ne mutăm la sat.
Știi, vom face un ospăț

Când garduri se înalță în tăcere
la vremuri ce așteaptă noi schimbări,
Cuvintele ce-mi zburdă prin artere
îmi fi-vor la ce simt, reprezentări.

Lăsaţi licuriciul să vie
la pasărea din colivie
să i-aducă lumină sacră
în colivia acră.

Nu mai am puterea de a renaște,
Îmi adun cenușa de pe acum
Și am s‑o arunc pe dealuri,
Unde verile îmi făcusem drum.

Culcă-ți somnul,
Înăbușă-ți memoria.
Ți-a pierit steaua,
Și cu ea s-a dus și gloria.

în caz că nu știați,
coropișnițele sunt albastre.
așa se nasc,
e firea lor.

Te caut,vântule,cu palma sus
Ca să te prind şi să te fac pândar
Pe toate vorbele ce nu s-au spus –
Să le păzeşti cu veghe de ogar.

În drumul meu opriţi-vă fierbinţi,
În carnea mea cu târnăcoape.
Am să vă dau mistere şi arginţi,
Ca fumul, bogăţia să vă’ngroape.

As vrea sa spun la lumea toata
Ce ne vad la televizor
Ca ei nu ne stiu viata toata
Ci numai pe aia de Actor