Poezii despre Adevăr:

Schimbare de decor

Nu vreau să știu ce poate să mă doară
Nu vreau să știu ce vreme e în mine

Ce-or mai face?
...
Ce-or mai face viitoarele pensii speciale?
Am renunțat de multă vreme la televizor

Am răscolit în mine ca-ntr-un cufăr,
De-atunci, zi după zi, eu .... sufăr.
Mă doare cerul gurii plin de stele,
Mă dor plămânii încărcați de perle.

Sunt o carte frumoasă, trudită de-un autor,
Depusă-n bibliotecă, pe-un raft tăcut și chior.
Dar soarta e ironică și-un pic cam nefirească:
M-a pus între cotoare vechi, ce o să mă pizmuiască.

Nu vă-ngrijorați
...
Nu vă-ngrijorați dacă războiul vine
Căci bogătanii cu vile și palate mari

Te-am recunoscut după foșnetul sângelui,
Așa cum recunoaște pământul ploaia de vară,
Direct, fără ocolul cuvintelor poleite.
Erai acolo, între tăcerea brazilor și strigătul meu,

Fără iubire…
...
Fără iubire, totu-i în van,
Căutări, sacrificii, răbdare,

Rezultatul

Revoluția? Spectacol, farsă, bluff
Pentru ca vulpoii să ajungă-n vârf,

Sobor de liniște,
din adâncă pustie,
scăpat din robie,
de sub rea stăpânire.

Când noi croim iar basme,
vrem, zi de zi, mai sus —
Urcăm pe culmi de munte
din proaspăt rumeguș.