Nicu hăloiu - creaţii proprii

Ziua ta
...
Mi-e greu uneori să gândesc
dar, o fac

Toamnă
...
E toamnă draga mea, deja
și zilele-s din ce în ce mai reci,

Avertizare NewAge
...
Îmi amintesc că de mult v-am spus
v-am spus și chiar voi ați constatat

Aripi de suflet
...
Să nu te-ntorci din drumul tău
dac-ai plecat deja la drum

Așa ți-a fost scris
Lasă-te pătruns de misterul vieții. Timp și spațiu nu există. Ești un suflet dincolo de moarte și prin tine trec toate. Stai pe loc, stâlp de foc și lumină. În tine-i lumea divină. Fine mângâieri de vânt, ecou de duh sfânt, te poartă ușor pe-o ceață de nor, cu ploaia în ploaie dansând. Dar veni-vor curând, pe tine să cadă, fulgi de zăpadă, mii de sărutări reci și mărunte, lacrimi ce cad pe obrazul din brad verde de jad mirosind a rășină, strop de lumină albă, de nea. E vârsta ta, ce uneori doare de îndelungă răbdare și te simți rupt în două, căci lutul te coboară, duhul te ridică, lasă-i să te doară, tu ești nor ce zboară peste lumea mică din care vei ieși, căci o vei părăsi, scântei diamantine vor izbucni din tine, e lumescul ce-ți moare când divinu-ți răsare, să te fie, să-l fii.
Și atât să mai știi: când va fi să fie, parfum de iasomie țâșni-va spre cer, eternul tău mister și cu parfum de lavandă, vei primi ofrandă un delicat giuvaer, minunat ciob de lună ce te prinde de mână și te trage spre el, să fie protectorul ce-ți însoțește zborul din trecător spre etern, ca un prunc cuibărit la sânul matern.
Și toate-ți părea-vor un vis, căci așa ți-a fost scris.

Fata de împărat.

Cândva, poezia era melodică și se putea pune pe muzică, adică putea cu adevărat, să cânte. Poeții ăia purtau stele-n frunte, stele-atât de multe că păreau galaxii, galaxii de poezii. Ăștia-s găuri negre. Nimeni nu plânge azi ascultând o nerozie. Nu se plânge la nerozie. Nerozia nu scormonește adâncul să găsească pruncul din fiecare. N-are valoare, n-are candoare, e doar înșiruire de cuvinte vulgare, banale, rozătoare, urât mirositoare, a picioare nespălate, plate.

Parfumul eternității
...
Iar de-oi pleca,
Aș mai rămâne

Pustnicul

Totu-i doar zădărnicie,
a spus pustnicul, afară

Politically correct.
..
Lumea-i pe ducă. Domnul Măciucă
înjură de spurcă. Doamna tăcută

Ars politicon
...
De când hoțul s-a întâlnit cu prostul
Și-apoi a luat, printr-un tertip, puterea,