Nicu hăloiu - creaţii proprii

Adevăr
...
Să nu te îndoiești vreodată de dreptate
Căci totu-i drept, așa fiind să fie,

Inima ta
...
Cu mult timp în urmă, în altă viață,
Nu-ți amintești, dar n-a fost un vis

Noapte de toamnă târzie
...
Doi ciorchini uitați în vie
Dorm, în toamna lor târzie.

A fi
..
Cine ești? Întreabă piatra stropul ce de ea se sparge
Purtat de un vânt ce-alungă norii de pe cer.

Drumul de vineri spre Sâmbăta
...
Clipe trec. Privim amurgul
Pierdut spre rozaliu pastel

Samadhi
...
Vrei să știi ce-nseamn-a te trezi?
Vrei să fii liber cu adevărat

Lacul cuvintelor vii
...
Destinului n-am ce-i spune-mpotrivă
Iar de mi-a fost greu, așa a fost să fie

Raiul
...
Erai copil atunci. Și cum zâmbeai!
De parcă-n ochii tăi creștea o primăvară,

Ispita
...
Nu intra în noaptea ce te strigă
Acolo-i beznă și în rest nimic,

Miros de noiembrie
...
Noiembrie-i deja în pixul tuturor
Nici n-a venit bine și l-au agățat