Pe zi ce trece...
...
Când îmi era de tine atât de dor,
că mă ardea focul mistuitor
al acelei vechi și tainice iubiri
care născuse-n mine trandafiri
ce mă sângerau cu ghimpii lor,
simțind că fără tine am să mor,
am rugat cerul să-mi vină-n ajutor!
...
Iar cerul a trimis să spună unde ești
și te-am găsit la fel cum te-am lăsat.
Același zâmbet îl ai când mă privești,
același zâmbet ce m-a fermecat,
iar când îmi spui povești și te ascult,
ți-aș ridica altare, ți-aș dedica un cult,
aș pune flori pe drum, pe unde mergi,
să-ți miroase-a Rai, când le culegi
căci pe zi ce trece te iubesc mai mult!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: