Ars politicon
...
De când hoțul s-a întâlnit cu prostul
Și-apoi a luat, printr-un tertip, puterea,
Hoții decid în numele nostru,
Luându-ne firescul, lăsându-ne durerea.
...
O mână de netrebnici batjocoresc destine,
Destinele unui popor îmbătrânit,
Popor născut din lacrimi și suspine
Priponit de vremuri să fie jefuit!
...
Trădat de eunucii cu ifose virile,
Poporu-ncet, încet își ia lumea-n cap
Spre meleaguri normale și fertile
Fugind de ucigașii cu morții în dulap.
...
Proștii suntem noi ce visăm schimbare,
Crezând electoral minciunile-mproșcate
De specialiști cu minți întunecate
Ce schimbă un hoț mic cu unul mare!
...
Hoții noștri sunt fini plagiatori
Și puțin le pasă că se fac de râs,
Cât plătesc taxă la judecători,
Iar ăștia tac. Nu mai zic nici pâs!
..
Hoții noștri-s mulți, organizați în cete
Și își rotesc puterea să fure legitm,
Așa că fură, profund și pe-ndelete,
Nepăsători că noi, ca proștii, știm!
...
S-ar zice că-i politică și e firesc,
Hoția și prostia să-și găsească rost,
Politica apărând de bine-mi amintesc
Când primul hoț a dat de primul prost!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Detalii poezie:
Distribuie pe: