Poezii despre Iubire:

Sub șoptirea umbrelor deșarte
Din întregul zilelor de ieri,
Smulg, din matca iernii, primăveri
Care duc lumina mai departe

La mijloc de Gerar, sub clar de lună,
când bucium alb răsună-n Ipotești,
din noaptea veșniciei se arată
Luceafărul și tremură-n ferești

Sub a nopții feerie,
Cu luciri de stele mii,
A iubirii dulci magie
Ți-o șoptesc, dar tu o știi.

N-ai vrea tu să vii să-mi spui,
Că prin ochii tăi căprui,
Se-mpletesc în zarea serii
Doruri vechi și visuri noi?

Vreau să-mi fii și zi și noapte,
Să te supăr, să mă ierți,
Vreau să-mi fii și foc și șoapte,
Să mă strigi și să mă cerți.

Nu vorbi...
Haide să tăcem împreună
și să ne uităm
la stânci.

steaua nordului...

aș vrea și eu o stea a mea,
să o țin de mână

Curând şi vara asta o să plece
pierzându-se în franjuri de senin
și-n urma ei va mai rămâne-o vagă
înmiresmare de uscat mălin.

Te caut în ploaie și te strig fără glas,
În umbra cea veche din timpul rămas
În ochii mei cântă doar dorul de tine
Și-n suflet îmi umbli printre ruine.

Aș dori să înot în toate

cele 70 de procente de apă