Poezii despre Iubire:

steaua nordului...

aș vrea și eu o stea a mea,
să o țin de mână

Curând şi vara asta o să plece
pierzându-se în franjuri de senin
și-n urma ei va mai rămâne-o vagă
înmiresmare de uscat mălin.

Te caut în ploaie și te strig fără glas,
În umbra cea veche din timpul rămas
În ochii mei cântă doar dorul de tine
Și-n suflet îmi umbli printre ruine.

Aș dori să înot în toate

cele 70 de procente de apă

Când iarba-mi va fi cer,
Iar eu un praf de-albastru,
Când voi pieri stingher
Plecând pe un alt astru,

Eu sunt cel dintâi ce-a ridicat condeiul,
Din neam de țărani, ce-și duceau dorul, greul.
În loc de cerneală, aveau țărnă pe palmă,
Și-n loc de odihnă, sudoare și salmă.

Îți spun că te iubesc la nebunie,
Dar în cuvinte simple, nu bizare
Ca să nu-ntrebi de etimologie
Și eu să eludez a ta întrebare.

Rămâneam fără suflare,
Nu puteam să înțeleg,
Îmi doream doar aer proaspăt,
Dar nu m-am încumetat să-ncerc

Sfârşit de an, Decembrie, firesc.
Da-n mine-i ceva straniu - şi grotesc.
De dorul unui gând eu mă topesc
de iarna asta fără de zăpadă,

Dac-ar putea, mulți dintre noi
Și-ar lua iubirile înapoi,
Sărutul dulce și ușor
Și nopțile fierbinți de-amor.