Poezii despre Iubire:

Știm tot ce ne-ar interesa să știm
Din imanența-acestei lumi fugare:
De la preaplinul minților vulgare,
La golul palmelor de serafim,

Visele mele poartă dalbe plete
Și își caută, discrete, un azil,
Iar eu, scriind de răni și de regrete,
Le-am condamnat se pare la exil.

Căminele studențești
Locuri ale extazului și angoasei
Pierzanie și transfigurare
sunt deopotrivă

Plimbările melancolice
în Grădina Botanică
Acolo unde timpul
întârzia să se împlinească

Sufletul meu a coborât
în trupul său de împrumut
la Baia Mare
Cu gândul că se va întregi

Orașul
Visul albastru
al copilăriei mele
Singura realitate pe care

De când cu iubirea
am renunțat la bețiile
ce ne umpleau de romantism
Deși Clujul este

În tăcerea dintre două ecouri,
teoria haosului își rescrie gândurile.
Nu produce furtuni.
Doar mută un fir de sens

Plutim peste oraș
Ca două clopote ce vorbesc
Limba lui Dumnezeu
Nu mai sunt nici eu

Aici vreau să te iubesc
Printre clădirile vechi
ale Clujului de altă dată
Printre blocurile comuniste