Poezii despre Iubire:

De când cu iubirea
am renunțat la bețiile
ce ne umpleau de romantism
Deși Clujul este

În tăcerea dintre două ecouri,
teoria haosului își rescrie gândurile.
Nu produce furtuni.
Doar mută un fir de sens

Plutim peste oraș
Ca două clopote ce vorbesc
Limba lui Dumnezeu
Nu mai sunt nici eu

Aici vreau să te iubesc
Printre clădirile vechi
ale Clujului de altă dată
Printre blocurile comuniste

Singur în fața iubirii

Singur în fața iubirii
Îți duc dorul

Toate arderile tale
să mă cuprindă
în trupul meu să simt
cum viața vibrează

Tânărul orb

Cântându-și iubirea
Tânărul orb

un anotimp întreg am împletit secunde
în fire lungi de glas purtat prin seri abstracte,
căutând în labirintul orelor profunde
un sens ascuns in gesturi reci, necoapte.

Zâmbetul tău este întipărit
pe retina mea.
Când razele soarelui
îți îmbrățișează irisul

Mi-am luat bilet doar dus și am plecat.
Orașul dispăruse dintr-odată,
iar eu, cu pas grăbit și apăsat,
n-am vrut în urmă să privesc vreodată.