Poezii despre Iubire:

O lună ești și te privesc în fiecare noapte.
Eu, ca un soare luminos, te văd, dar ești departe.
Mi-e dor de tine, luna mea, și-ți trimit o rază,
Aștept cu dor să ne-ntâlnim, dar mai este-o groază...

E timpul să te culci,
Iar patul tău te cheamă
Cu vorbe moi și dulci,
Iubito pământeană.

Plictisit de paradis
Și privind de sus Pământul,
Loc cu haos dinadins
Și lipsit de tot ce sfântu-i.

Te scriu cu slova minții, ca pe o taină-nchisă
În palmele rotunde, atotcuprinzătoare,
Din inima vorace.
Te regăsesc poveste cu pagina nescrisă,

Sub șoptirea umbrelor deșarte
Din întregul zilelor de ieri,
Smulg, din matca iernii, primăveri
Care duc lumina mai departe

La mijloc de Gerar, sub clar de lună,
când bucium alb răsună-n Ipotești,
din noaptea veșniciei se arată
Luceafărul și tremură-n ferești

Sub a nopții feerie,
Cu luciri de stele mii,
A iubirii dulci magie
Ți-o șoptesc, dar tu o știi.

N-ai vrea tu să vii să-mi spui,
Că prin ochii tăi căprui,
Se-mpletesc în zarea serii
Doruri vechi și visuri noi?

Vreau să-mi fii și zi și noapte,
Să te supăr, să mă ierți,
Vreau să-mi fii și foc și șoapte,
Să mă strigi și să mă cerți.

Nu vorbi...
Haide să tăcem împreună
și să ne uităm
la stânci.