Poezii despre Iubire:

Curând şi vara asta o să plece
pierzându-se în franjuri de senin
și-n urma ei va mai rămâne-o vagă
înmiresmare de uscat mălin.

Tu vrei să te iubesc în lipsă
și doar să îți visez iubirea
în viața asta sunt închisă
în suflet am nemărginirea

Eu știu să aștept, așa cum seara
așteaptă gândul plin de lumină
ca noaptea să nu-și piardă din farmec
căutând orele întunecate în ochii tăi

Tu știi că-n revărsările-ți atât de mute se mai ascunde-un sunet dezbrăcat
și că-n cărările ce-s șerpi în munte, pe mine m-ai lăsat făr’ de păcat?
Că numai Dumnezeu e-n tine mai pur ca-această inimă ce-ți dăruiesc
și nu am zile și nici oase-n mine să îți arăt ce mult eu te iubesc?

M-am gândit să scriu un roman
firește, unul cu tine și cu mine
unul în care „tine” e un „mine”
și „mine” e un „tine”

Te caut în ploaie și te strig fără glas,
În umbra cea veche din timpul rămas
În ochii mei cântă doar dorul de tine
Și-n suflet îmi umbli printre ruine.

Aș dori să înot în toate

cele 70 de procente de apă

Când iarba-mi va fi cer,
Iar eu un praf de-albastru,
Când voi pieri stingher
Plecând pe un alt astru,

Eu sunt cel dintâi ce-a ridicat condeiul,
Din neam de țărani, ce-și duceau dorul, greul.
În loc de cerneală, aveau țărnă pe palmă,
Și-n loc de odihnă, sudoare și salmă.

Îți spun că te iubesc la nebunie,
Dar în cuvinte simple, nu bizare
Ca să nu-ntrebi de etimologie
Și eu să eludez a ta întrebare.