Poezii despre Iubire:

Cine s-ar aștepta,
Din boltă să coboare,
Însăși puritatea
Sub forma unei fecioare.

Te-am purtat ca un tatuaj pe piele,
Cu cerneală adâncă, cu dor,
Dar timpul a mușcat din linii,
Și azi e doar fum și decor.

O, tu, icoană de cenușă,
Cu trup de vis și pas tăcut,
Mi-ai fost lumina cea nespusă
Și blestemul necunoscut.

Nu se-nclină oricărei raze,
Nu se supune niciunui vânt,
Crește departe, fără pază,
Nu-și lasă rădăcina-n rând.

ai ochii precum apele zeilor
în care mi se îneacă toracele
și-mi place.

Când gândul obosit îşi cată tihnă
Visam să-ţi fiu poemul de lumină.
Să-ţi fiu pistil fecund în trup de flori,
Sau, poate, curcubeul de culori

Mi-ai zis : "hai să ne ningem
unul pe altul cu petale de crin,
să ascultăm cum îngerii ne cântă
şi să albim, iubito, împreună !"

Te voi recunoaște printre umbrele
din liniștea verde,
mari cât ecoul meu înspre tine.

Mă-nchin la tine, mamă!
Duioasa ta privire
Pășește lin din ramă,
Nu ești doar...amintire...

atât de paradoxală-i această iubire
încât nu pot s-o cuprind în formele clasice.
mi-ai putea fi orice și nimic.
o soră aleasă cu dinadinsul.