Poezii despre Iubire:

Tu, cel care nu exiști, și totuși mă bântui…
Tu, cel care nu exiști, dar exiști prea mult.
Tu, născut din vise și dor neîmplinit,
Tu, ce trăiești doar în taina inimii mele,

Chiar dacă timpul s-ar opri
Și tot Pământul s-ar usca,
Chiar dacă zori nu vor mai fi,
Eu te voi aștepta.

Stelele-s găuri în cer
dincolo se vede un fel de rai luminos
luna e din os

Iubirea e un lucru foarte mare,
Mai mare decât cerul şi pământul,
Mai mare decât moartea şi viaţa,
Mai mare decât tine şi decât mine.

Cine s-ar aștepta,
Din boltă să coboare,
Însăși puritatea
Sub forma unei fecioare.

Te-am purtat ca un tatuaj pe piele,
Cu cerneală adâncă, cu dor,
Dar timpul a mușcat din linii,
Și azi e doar fum și decor.

O, tu, icoană de cenușă,
Cu trup de vis și pas tăcut,
Mi-ai fost lumina cea nespusă
Și blestemul necunoscut.

Nu se-nclină oricărei raze,
Nu se supune niciunui vânt,
Crește departe, fără pază,
Nu-și lasă rădăcina-n rând.

ai ochii precum apele zeilor
în care mi se îneacă toracele
și-mi place.

Când gândul obosit îşi cată tihnă
Visam să-ţi fiu poemul de lumină.
Să-ţi fiu pistil fecund în trup de flori,
Sau, poate, curcubeul de culori