Poezii despre Iubire:

Din ochii tăi,
lumina se prelinge pe umerii mei,
pe brațe, pe antebrațe,
și se adună în căușul palmelor

Mi-e dor de tine-n nopți târzii cu cerul fără lună,
Când stelele, ca niște zei, ne cheamă împreună.
Mi-e dor de glasul tău tăcut ce nu l-am auzit,
Și de privirea care-n vis m-a tot călăuzit.

Alege-mă de-ți sunt otravă concepută prin simțibil
rupe tot când arde-n coaste chemarea irișilor mei,
săgeți înfipte-n trupuri moarte - iubirea-i un blestem,
iar sângele apos ce curge - un doliu efemer.

Soarele zboară în vals pe cer,
Îi simt razele pe buze,
Culoare în obraji îmi dă.
Oare ai aruncat vrăji peste mine?

Încă mai simt. Nu știu ce simt.
Încă mi-e dor… sau poate nu?
Încă te văd… dar nu ești tu.
Te-am implorat, te-am menajat.

Prin păr te-am purtat o câţiva ani,
Iunie, mai octombrie, aprilie, martie.
Totul s-a schimbat de când nu mai eşti cu mine
Din păcate, strălucirea de tot i-ai luat.

Tu, cel care nu exiști, și totuși mă bântui…
Tu, cel care nu exiști, dar exiști prea mult.
Tu, născut din vise și dor neîmplinit,
Tu, ce trăiești doar în taina inimii mele,

Chiar dacă timpul s-ar opri
Și tot Pământul s-ar usca,
Chiar dacă zori nu vor mai fi,
Eu te voi aștepta.

Stelele-s găuri în cer
dincolo se vede un fel de rai luminos
luna e din os

Iubirea e un lucru foarte mare,
Mai mare decât cerul şi pământul,
Mai mare decât moartea şi viaţa,
Mai mare decât tine şi decât mine.