Mi-e dor de tine

duminică, 22 iunie 2025

Mi-e dor de tine-n nopți târzii cu cerul fără lună,
Când stelele, ca niște zei, ne cheamă împreună.
Mi-e dor de glasul tău tăcut ce nu l-am auzit,
Și de privirea care-n vis m-a tot călăuzit.

Mi-e dor de pasul ce n-a fost, dar l-am simțit aproape,
Ca umbra unui înger blând ce se topea în ape.
Mi-e dor de tot ce nu ai spus și ce mi-a ars în pieptul gol,
De tot ce-ar fi putut să fie pe scena vieții într-un rol.

Mi-e dor de noaptea când ți-am scris în gând o poezie,
Și Luna ce-asculta tăcut, cu inima pustie.
Mi-e dor de stelele ce cad când mă gândesc la noi,
Și de povestea ce-a fost scrisă atât de des și doar pe foi.

Mi-e dor de tine cum mi-e dor de cerul când e iarnă,
Când fulgii spun ce nu ai spus, iar frigul mă condamnă.
Mi-e dor de ce-a rămas din vis ca umbra unui zbor,
O melodie care plânge după al ei compozitor.

Mi-e dor de tine-n univers, deși n-ai fost vreodată,
De glasul care n-a rostit iubirea niciodată.
Mi-e dor de ce n-a fost să fim, deși părea să fie,
Ca dorul unui zeu căzut din stele-n poezie.

Sub cerul cald și înstelat ca o lumină prinsă-n zori
Răsar precum o stea arzând și mă așez printre scrisori
Și de va fi să fiu în gând doar o aducere aminte
Pe tâmpla ta mă voi prelinge cu un sărut cuminte.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.