Poezii despre Iubire:

ne plimbam pe alee
am numit ziua aceea V day
ea nu ştia nimic despre condiţia mea fizică
antrenamentele mele

Statuia lui Blaga
Mi te aduce în minte
Cu pletele tale aurite
acoperind pământul

Gândind la tine
Stau pe marginea lacului
sub încântarea corcodușilor
ce-și varsă rodul lor bogat

După soarele ce-apune,
Plecând spre alt pământ aprins,
Când, din al nisipului jurnal,
Un val va șterge ultimele urme...

Ca două uși împărătești
Două inimi
Cuprinse într-o singură
Iubire

Te-am așteptat o viață întreagă, în zadar,
Te-am regăsit când ai plecat – ce trist coșmar!
Pe noptieră, chipul tău a încremenit,
Iar în odaie totul pare împietrit.

Ne plimbăm prin oraș să admirăm
turnulețele caselor vechi
Și mă întreb
dacă nu erau la vremea lor

Piața Muzeului
plină de fețe de toate vârstele
La toate mesele
cafenelelor și restaurantelor

În orașul în care nimeni nu mai visa, ferestrele se deschideau doar din obișnuință, iar diminețile veneau la serviciu ca niște funcționari obosiți.

Pe bulevardul principal, Dumnezeu era contabil.

Mesteceni arzând
sunt femeile
la vreme de toamnă
Citesc din lirica feminină