Poezii despre Iubire:

O, tu, icoană de cenușă,
Cu trup de vis și pas tăcut,
Mi-ai fost lumina cea nespusă
Și blestemul necunoscut.

Nu se-nclină oricărei raze,
Nu se supune niciunui vânt,
Crește departe, fără pază,
Nu-și lasă rădăcina-n rând.

ai ochii precum apele zeilor
în care mi se îneacă toracele
și-mi place.

Când gândul obosit îşi cată tihnă
Visam să-ţi fiu poemul de lumină.
Să-ţi fiu pistil fecund în trup de flori,
Sau, poate, curcubeul de culori

Mi-ai zis : "hai să ne ningem
unul pe altul cu petale de crin,
să ascultăm cum îngerii ne cântă
şi să albim, iubito, împreună !"

Te voi recunoaște printre umbrele
din liniștea verde,
mari cât ecoul meu înspre tine.

Femeie cu chip cioplit din aur,
de n-ai fi tu, n-ar fi nici răsărit.
Tu ești al visurilor scump tezaur,
ești inima ce bate când timpul a pierit.

Mă-nchin la tine, mamă!
Duioasa ta privire
Pășește lin din ramă,
Nu ești doar...amintire...

atât de paradoxală-i această iubire
încât nu pot s-o cuprind în formele clasice.
mi-ai putea fi orice și nimic.
o soră aleasă cu dinadinsul.

"De-auzi că te iubește, n-o pune la-ndoială",
Astfel mi-a spus femeia, și-așa va spune iară!
În cercuri adevărul în lume se întoarce,
Pare întăi o sfântă și viceversa-ți face!