Poezii despre Iubire:

Ne plimbăm prin oraș să admirăm
turnulețele caselor vechi
Și mă întreb
dacă nu erau la vremea lor

Piața Muzeului
plină de fețe de toate vârstele
La toate mesele
cafenelelor și restaurantelor

În orașul în care nimeni nu mai visa, ferestrele se deschideau doar din obișnuință, iar diminețile veneau la serviciu ca niște funcționari obosiți.

Pe bulevardul principal, Dumnezeu era contabil.

Mesteceni arzând
sunt femeile
la vreme de toamnă
Citesc din lirica feminină

Știm tot ce ne-ar interesa să știm
Din imanența-acestei lumi fugare:
De la preaplinul minților vulgare,
La golul palmelor de serafim,

Visele mele poartă dalbe plete
Și își caută, discrete, un azil,
Iar eu, scriind de răni și de regrete,
Le-am condamnat se pare la exil.

Căminele studențești
Locuri ale extazului și angoasei
Pierzanie și transfigurare
sunt deopotrivă

Plimbările melancolice
în Grădina Botanică
Acolo unde timpul
întârzia să se împlinească

Sufletul meu a coborât
în trupul său de împrumut
la Baia Mare
Cu gândul că se va întregi

Orașul
Visul albastru
al copilăriei mele
Singura realitate pe care