Poezii despre Iubire:

ai ochii precum apele zeilor
în care mi se îneacă toracele
și-mi place.

Când gândul obosit îşi cată tihnă
Visam să-ţi fiu poemul de lumină.
Să-ţi fiu pistil fecund în trup de flori,
Sau, poate, curcubeul de culori

Mi-ai zis : "hai să ne ningem
unul pe altul cu petale de crin,
să ascultăm cum îngerii ne cântă
şi să albim, iubito, împreună !"

Te voi recunoaște printre umbrele
din liniștea verde,
mari cât ecoul meu înspre tine.

Mă-nchin la tine, mamă!
Duioasa ta privire
Pășește lin din ramă,
Nu ești doar...amintire...

atât de paradoxală-i această iubire
încât nu pot s-o cuprind în formele clasice.
mi-ai putea fi orice și nimic.
o soră aleasă cu dinadinsul.

Ne strigă vara-n porți să ne-ntâlnim.
Mestecenii, cu vântul prin frunzare,
Își mestecă pe sub mustăți chemare,
Ne știu și ei, și noi pe ei îi știm

Noaptea vine blând, ușoară,
Ca un vis ce mă-nfășoară,
Stelele clipesc departe,
Șoapte dulci, chemări deșarte.

Prea plină de vară-i fereastra spre tine,
Prea-i zumzăie-a soare și-a zboruri perdeaua,
Prea lung năpădește cu razele steaua,
Când noaptea îi fluieră-n vânturi suspine!

Când luminile se sting
Eu iți simt privirea deasă;
Din priviri când te cuprind,
Iți șoptesc că ești frumoasă.