Poezii despre Iubire:

Toamnă de iad se așterne și cad...
Nopți fără cer în amiază...și fad...
Îmi apari, uneori, prin visări și dispari
Prin ferestrele ochilor smulși din arțari.

Culoare
de EM-a Ianculescu

Cred că nopțile întunecate s-au sfârșit

Mã apropii de tine, din nou să mă furi,
Sunt frunză culcată de vânt la pământ,
Te văd fantomatic, strigând prin păduri,
Sculptându-mi tristețea în primul cuvânt.

Uneori cuprind amurgu-n brațe
Și globuri cerului îi prind;
Mă joc cu cioburi prinse-n ațe,
Altar de ghinde-n nori surprind.

În pași de rac
de Mihaela Ianculescu

Ți-am spus din nou aseară că îmi e dor de tine

îîți știu prea bine trupul înalt ca de zeiță
privit din perspective tot mai interesante
prin timpul ce te-nvârte ștrengar pe-a sorții spiță
rodindu-te alene întru maturitate

Înot printre ani
încercând să găsesc o cale
către ziua de ieri.
Îmi prind visurile

Înspre Apus, hai, spune-mi, erai tu?
Că nu-ți vedeam prea bine chipul de tristețe,
Când trenul se-nchina l-a ta noblețe,
În gara Medgidia un clopot clar bătu.

Am fiert vinul tău de cer
și mi l-am pus bandaj pe rană,
însă rana mea a râmat, a ros, este o adunare de alte răni mici,
mari, foarte mari ca o apă ce revarsă.

Ni-s ploile balsam pentru iubire,
Și cântecul de lebădă ni-i imn,
Grăbiți ne îndreptăm spre despărțire,
Deși în taină, încă ne iubim!