Poezii despre Iubire:

Perechea mea de aripi ai fost.
Mi te-am vrut
ca pe harul cel mai de preț
cel de-nceput

Sub cer doi hulubi zidesc mănăstiri nalte de gheață;
Fulgi pufoși, moi, jucăuși îmbrăcați în mantii negre se întețesc în seva smaraldelor vieții mele.
Îmi lunecă prin zări de scrum, de cenușă, curcubeie de lumină lăuntrică și strigătul meu mort evocă anotimpuri-victorie și brize stelare.

Cobor în rădăcinile astrale
Și beau din seva lotușilor mov,
Alung tristeți din gânduri siderale,
Și-nec în lacrimi lacrima lui Iov.

Nisipuri migratoare desprinse par din sori,
Pe lazuri înnegrite vibrează magma mea;
Tot colindând străfunduri mă regăsesc în nori
O boltă de lumină prin lumânări - o stea.

Lasă, iubito!
de Grigorie ROIBU

Lasă iubito, inima să cânte

Undeva, într-o savană, înnoptau doi pui de lei,
Părăsiți de mama lor, într-o luptă legendară.
Iar în mijlocul savanei, erau liniștea și ei,
Îngroziți de libertate și de răgete de fiară...

Suntem destinul ce sub mare
Își frânge-albastrul-negru de călăi.
Gândește-te, întâmplător e oare?
Să-mi vii în cale peste multe văi?

Arhiva sufletului meu tăinuiește vraja sorții,
Obosită de lucirea ce îmi mușcă din fiori,
Umerii mi-s goi și toamna mă dezbracă de proporții,
Și de cerul meu fanatic, saturat de muritori.

Mi-a fost hărăzit
să alerg pe câmpul sufletului tău.
Am alergat fără încetare
încercând să aflu

Navighez pe oceanul iubirii
Delfinii zburdă peste tot în jur
Simt în nări mirosul fericirii
Ce umple aerul sărat și pur.