Navighez pe oceanul iubirii
Delfinii zburdă peste tot în jur
Simt în nări mirosul fericirii
Ce umple aerul sărat și pur.
Valuri de sentimente mă poartă
Spre orizontul depărtărilor
Nu-mi e necesară nicio hartă,
Urmez chemarea desfătărilor.
Sunt atras în mod irezistibil
Ah, cât de mult aș vrea să pot să zbor!
Deși nimic nu este imposibil
Când simți așa un dor înălțător.
Știu că m-aștepți, că vrei să mă dezmierzi,
Să mă iubești, să mă săruți cu foc
În ochii mei cu totul să te pierzi
Iar eu la tine-n suflet să-mi fac loc.
Atunci oceanul ne va înghiți
Și ne vom dizolva în infinit
Și numai din legende se va ști
Ce mult și ce frumos noi ne-am iubit.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Detalii poezie:
Distribuie pe: