Poveste perechii mele de aripi

joi, 05 septembrie 2024

Perechea mea de aripi ai fost.
Mi te-am vrut
ca pe harul cel mai de preț
cel de-nceput
al înălțării spre aievea din vis
bucurie care sieși își spune
despre tărâmul promis
al bucuriilor toate.

Am pornit zboruri lungi
ca de zmei
rătăciți la răspântii și praguri din ei
între plutindele cânturi din zi
și plumbul tăcerii din noapte.

"Voi cădea"
îmi spuneam cu obsesia trântei
și-a ultimei veghi a cărării spre ea
dar încet
ca un suflu cuminte al vieții
prin putințele mele
de pasăre-a ta
lunecam pe-o lumină-a chemării
pe-o hipnoză spre raiul de la marginea ceții.

Știu că mă simți
la fel cum te simt
sufocați amândoi de spațiul prea strâmt
al spaimelor noastre
zadarnice zbateri de fluturi
la care consimt
și consimți
cu lumile noastre albastre.

Noi ne-am rupt
nu c-am negat extazul ridicării la cer
poema pătrunderii noastre unul într-altul
ci rotirea de vultur din văzduhul abrupt
pânda
volutele
saltul
spre firea cu zbor efemer.

Aceasta-i povestea
din inima slovelor mele
cea care umple iarba cu lună și stele
când zorii se-aprind
iar zborul își caută dorul
zmei a-nălța
zmeii din pieptul meu mic
de pasăre-a ta...

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.