Poezii despre Iubire:

Stăteam pe-o margine de stradă
Ca un cerșetor, pierdută și nomadă;
Ce așteptam nu întrebați, să nu se vadă...
Ca o frunză eram ce trebuie să cadă.

Mă lupt în insomnii cu frumusețea ta pe pernă,
Îmi leg credințele de trup, blagoslovind,
Din ceara lumânării o dragoste eternă,
O țin în palma stângă spre tine tot privind...

Noapte cu sărut tămâios
de Grigorie Roibu

Se sparge iubirea în cioburi de oglinzi

Trestii se-nchină pe-un mal de nămol,
Iar ochii-mi petrec pământul salin;
Pe-un colț de țărână dormea un simbol
Domol, cu corp mitic, calin.

În pădurea dinspre poarta munților
un arbore de pin cu iz tomnatic
mă-mbată;
Vânjos îi e trunchiul și-nfoiat

Eu scriu pe fiecare răsuflare
glasurile celor trei inimi ale mele
trăinde toate pentru tine
desprinse ca doruri desperecheate

Pe limba ţării, dorul de frate!
de Grigorie Roibu

Ancorează inima în al patriei port,

De-atunci...

Ciucurii de ploaie mi-ating pielea cald
Într-un gând naiv, nebun, dantelat;

În iarba unde greierii dansează-n seară
Prin codri rătăcind îți caut pasul;
Sub talpa moale-a ghetelor de ceară
Sculptează lutul munți, iar eu îți aud glasul.

Se-mpăienjenesc tristeți pe inima mea ruptă
Și muguri de speranță se-astupă furtunos;
Am trupul greu precum un tanc de luptă,
Dor sângeriu m-apasă de tine, nemilos...