Poezii despre Iubire:

Să nu mă strigi!

Când zorile se varsă,

De-ai fi o adiere de mai,

Te-aş săruta pe ale frunţii brize,

Pe margini de stâncă,

O floare de colţ,

Umbra

Te-am zărit într-o zi la fereastră,
Când udai, delicat, trandafirii

Te strig,
Visezi.
Te prind,
Mă pierzi.

in umbra copacului (de-un otel murdar)
o zaresc inrosita ca o corola
pe care soarele cu nemaipomenita violenta a strapuns-o.
in parc ca o corola congestionata

Mi-e dor de o iubire etern imaculata
Ca si netarmuritul zapezilor pe munti;
Mi-e dor de o iubire senina si curata
Ca un sarut sfielnic, venit prin ani carunti.

Vedeniile mele-n trista te te-or ajunge
Orieit de-ndepartata iti vei afla culcus;
Uitarea viorie si-n somn ti-o voi strapunge
Cu aprig dor de viscol pe sub usi.

Iubirea noastra arde inca,
Cum minereul in tais de stinca.
Cum briliantul arde in carbune
Si miile de ani nu ni-l pot spune.

si pom rodind
in miezul maru
tu erai
supusa