Poezii despre Iubire:
- Căptușind în zori cenuși
În șoapte de aramă căptușind în zori cenuși,
Pe brațe-aș vrea să-mi vii lunci arzătoare;
Când stelele pe boltă-și pun pe mâini mănuși
La inceput de beznă, lumi sunt, surprinzătoare.
« Cornelia Cristea » - Poem grăbitei iubiri
Din care zodiac te-a rupt Atlas
Când prăvălit pe-un umăr i-a fost cerul,
În care-ozon te-a conținut eterul
Ca zbor să fii, și salt în hău, și pas?
« Manuela Munteanu » - Zbura un corb
Stăteam pe-o margine de stradă
Ca un cerșetor, pierdută și nomadă;
Ce așteptam nu întrebați, să nu se vadă...
Ca o frunză eram ce trebuie să cadă.
« Cornelia Cristea » - Cu frumusețea ta pe pernă
Mă lupt în insomnii cu frumusețea ta pe pernă,
Îmi leg credințele de trup, blagoslovind,
Din ceara lumânării o dragoste eternă,
O țin în palma stângă spre tine tot privind...
« Cornelia Cristea » - Noapte cu sărut tămâios
Noapte cu sărut tămâios
de Grigorie Roibu
Se sparge iubirea în cioburi de oglinzi
« Grigorie Roibu » - Pâlpâie o lumină
Trestii se-nchină pe-un mal de nămol,
Iar ochii-mi petrec pământul salin;
Pe-un colț de țărână dormea un simbol
Domol, cu corp mitic, calin.
« Cornelia Cristea » - La moartea mea
În pădurea dinspre poarta munților
un arbore de pin cu iz tomnatic
mă-mbată;
Vânjos îi e trunchiul și-nfoiat
« Cornelia Cristea » - Pe fiecare răsuflare
Eu scriu pe fiecare răsuflare
glasurile celor trei inimi ale mele
trăinde toate pentru tine
desprinse ca doruri desperecheate
« Manuela Munteanu » - Pe limba țării, dorul de frate!
Pe limba ţării, dorul de frate!
de Grigorie Roibu
Ancorează inima în al patriei port,
« Grigorie Roibu » - De-atunci
De-atunci...
Ciucurii de ploaie mi-ating pielea cald
Într-un gând naiv, nebun, dantelat;
« Cornelia Cristea »

