Poezii despre Iubire:

Plânsul inimii
de Liliana Roibu

Cerul se dogorește în al verii cuptor,

O vie naltă este cerul turnată-n într-un ulcior cu vin,
Să ciocnim pe zarea albastră, să slăvim pământ de buni,
Luna nuferi poartă-n păr, grindini alunecând divin,
Haină vișinie-i țese și-un cojoc din piei de miei bruni.

La ora când lumina se întinde
spre-un azi al nostru
prezent și vertical,
încrederea mi se desface-n aripi.

Se scutură narcisele de anotimpuri
Și țes pereche dorului de tine;
În piept simt cum m-apasă timpuri
La fel cum noaptea bolților grea vine.

Cu dorul în lume
de Grigorie Roibu

Cutreieram păduri

Izvorul iubirii eterne
de Grigorie Roibu

O iubire curată îmi curăţă sufletul

Îngerul Alb
de Liliana Roibu

lui Nicolae Dabija

De când te-am întâlnit pe tine, îmi prind dragostea în păr,
Ochii verzi și fruntea-ți lată îmi conturbă veșnicia,
Voi începe-asemeni ție să mă-tind spre adevăr,
Și să-ți leg la ochi destinul, dragostea și poezia...

Pe cărări stâncoase, dincolo de stânã,
Dacul, fiu de codru, a murit în rană,
Când în lupte grele, şi-a pierdut o mânã,
Singura-i fecioară a rămas orfană.

Din pământ ridic ușor
Privirea-mi tremurândă
Uscată, în timp, de al tău dor
Ce încerca s-ascundă