Poezii despre Iubire:


  • Căptușind în zori cenuși

    În șoapte de aramă căptușind în zori cenuși,
    Pe brațe-aș vrea să-mi vii lunci arzătoare;
    Când stelele pe boltă-și pun pe mâini mănuși
    La inceput de beznă, lumi sunt, surprinzătoare.


    « Cornelia Cristea  »
  • Poem grăbitei iubiri

    Din care zodiac te-a rupt Atlas
    Când prăvălit pe-un umăr i-a fost cerul,
    În care-ozon te-a conținut eterul
    Ca zbor să fii, și salt în hău, și pas?


    « Manuela Munteanu »
  • Zbura un corb

    Stăteam pe-o margine de stradă
    Ca un cerșetor, pierdută și nomadă;
    Ce așteptam nu întrebați, să nu se vadă...
    Ca o frunză eram ce trebuie să cadă.


    « Cornelia Cristea  »
  • Cu frumusețea ta pe pernă

    Mă lupt în insomnii cu frumusețea ta pe pernă,
    Îmi leg credințele de trup, blagoslovind,
    Din ceara lumânării o dragoste eternă,
    O țin în palma stângă spre tine tot privind...


    « Cornelia Cristea  »
  • Noapte cu sărut tămâios

    Noapte cu sărut tămâios
    de Grigorie Roibu

    Se sparge iubirea în cioburi de oglinzi


    « Grigorie Roibu »
  • Pâlpâie o lumină

    Trestii se-nchină pe-un mal de nămol,
    Iar ochii-mi petrec pământul salin;
    Pe-un colț de țărână dormea un simbol
    Domol, cu corp mitic, calin.


    « Cornelia Cristea  »
  • La moartea mea

    În pădurea dinspre poarta munților
    un arbore de pin cu iz tomnatic
    mă-mbată;
    Vânjos îi e trunchiul și-nfoiat


    « Cornelia Cristea  »
  • Pe fiecare răsuflare

    Eu scriu pe fiecare răsuflare
    glasurile celor trei inimi ale mele
    trăinde toate pentru tine
    desprinse ca doruri desperecheate


    « Manuela Munteanu »
  • Pe limba țării, dorul de frate!

    Pe limba ţării, dorul de frate!
    de Grigorie Roibu

    Ancorează inima în al patriei port,


    « Grigorie Roibu »
  • De-atunci

    De-atunci...

    Ciucurii de ploaie mi-ating pielea cald
    Într-un gând naiv, nebun, dantelat;


    « Cornelia Cristea  »