Poezii despre Iubire:

Tu știi că îți ador și râs, și rană,
Că mă răpești cu orișice cuvânt
În fuga amândurora prin vânt,
Prin văi din lumea ta nepământeană.

Vreau să te făgăduiesc dintr-un pumn de clisă
Să te modelez după forma cugetului meu,
Să-ți dotez suflul vieții în încercări greoaie,
Să te simțesc din glevă până-n calcaneu.

Mă prosternez în fața poeziei,
Că nu-s din firea mea infatuat,
Și-aș vrea să-mi dau măsura măiestriei
Făcând un mic poem mai rafinat.

un cer de jad stins
sub pădurea înghițită de noapte,
mă gândesc cu simțământ la viața de apoi,
când dovada nemuririi sub ochii mei tresare.

Ai adormit la pieptul meu, ca un copil,
Și te veghez cu grija cea mai mare
De parc-ai fi un vas de porțelan fragil
Lucrat cu grijă și îndemânare.

Amintește-ți de mine, când vrei tu,
Ca de o zi sau ca de un semn,
Ca de un gând într-o noapte de mai,
Ca de ceva de amintire demn.

Gândul încearcă spre tine un drum
Pe care n-au căzut brume.
Chinuri de-atunci, patimi de-acum
Mă poartă prin lume.

Am găsit această floare
Printre straturi de cărbune,
Simt cum se înalță-n aer
Un parfum din altă lume.

Zorii se înalță către nicăieri,
Argintiul bolții - prima ta uimire,
Mi te ia-ntr-o lume plină de tăceri,
Unde țipă gănduri, stol în slobozire...

Și-ai început zicând despre Maytrei...
Pe-atunci, niciunul nu se mai gândea la ei.
Răpiți, urcați ca într-un tren
Era deja, al nostru scris, catren.