Poezii despre Iubire:

Mã apropii de tine, din nou să mă furi,
Sunt frunză culcată de vânt la pământ,
Te văd fantomatic, strigând prin păduri,
Sculptându-mi tristețea în primul cuvânt.

Uneori cuprind amurgu-n brațe
Și globuri cerului îi prind;
Mă joc cu cioburi prinse-n ațe,
Altar de ghinde-n nori surprind.

În pași de rac
de Mihaela Ianculescu

Ți-am spus din nou aseară că îmi e dor de tine

îîți știu prea bine trupul înalt ca de zeiță
privit din perspective tot mai interesante
prin timpul ce te-nvârte ștrengar pe-a sorții spiță
rodindu-te alene întru maturitate

Înot printre ani
încercând să găsesc o cale
către ziua de ieri.
Îmi prind visurile

Înspre Apus, hai, spune-mi, erai tu?
Că nu-ți vedeam prea bine chipul de tristețe,
Când trenul se-nchina l-a ta noblețe,
În gara Medgidia un clopot clar bătu.

Am fiert vinul tău de cer
și mi l-am pus bandaj pe rană,
însă rana mea a râmat, a ros, este o adunare de alte răni mici,
mari, foarte mari ca o apă ce revarsă.

Ni-s ploile balsam pentru iubire,
Și cântecul de lebădă ni-i imn,
Grăbiți ne îndreptăm spre despărțire,
Deși în taină, încă ne iubim!

Artizanate steline printre ochiuri și dinți de fantasme, cu frunți de zăpadă ca un cutremur de pământ și gheață, se-nalță-n infinit.

Un spasm de izvoare, la malul dintre dragoste și ură, se zbate lăuntric ca un bulgăre, în pumnul ființei, pitit și răsuflă pe un gol de gură.

Lună sidefată cu ochi negru-mărgăritar
ce surâzi peste păduri, frumoasă,
care, peste mări, raze inelate irupi când ieși din
albie,