Am fiert vinul tău de cer
și mi l-am pus bandaj pe rană,
însă rana mea a râmat, a ros, este o adunare de alte răni mici,
mari, foarte mari ca o apă ce revarsă.
Fructul unui tărâm de leziuni și traume pe când,
amorul tău, a scos dopul, însă, doar spuma azurului
și clopotul cercului polar
pot să verse sângele negru din vene
ce se colorează în a veșniciei culoare ca să nu mor...
Eu sunt ca un ulcior gigant cu gheață,
ca răcoarea unei toamne;
Totuși,de te apropii tare mă diluez în ființă,
într-o inexistență, vârtej de vis, pașnică unde fără de
aer, imaterial, ciocnesc pahar cu pacea; fluierul mioritic este mut aici, aici pas de om se descompune, putrezește, animale, păsări nu-s, doar un grifon ce trage carul lui Apollo, un mistic, viața de alături și noaptea care-și atârnă zdrențele pe-un ram și pomii încărcați de fum tremură în mana mea printre ecouri moarte.
Nu vreau iubiri de pe pământ care nu pot să atingă vântul ce se zbate peste pârâurile de nori cu unde-ncremenite.
Din somnul iasomiei mă-nalț în zbor de zee, aici unde nu se grăiește nicio limbă, aici în lumea dialectelor de suflet, unde nu există mofturi, doar muzica privirilor eterne;
biata vioară care cântă în infinit, biet fluture ce înfiorezi în tihna grădinii, crinii.
Murano, o insulă din Veneţia, este faimoasă pentru sticla produsă acolo. Sticla de Murano se face din nisip măcinat (în mare parte) şi alte substanţe. Se modelează atunci când este încă fierbinte şi moale.
Citate şi Maxime:
Goticul este un gen în care toată pasiunea, toată emoţia este exteriorizată. Lee Kovacs
vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea
Detalii poezie:
Distribuie pe: