Te-am purtat ca un tatuaj pe piele,
Cu cerneală adâncă, cu dor,
Dar timpul a mușcat din linii,
Și azi e doar fum și decor.
Nu te mai caut, nu te mai chem,
Nu-ți mai scriu numele-n vise,
Dar uneori, când trece un tren,
Îmi pare că dorul se-nchide.
Ești parte din mine ca plumbul
Ce arde încet, nevăzut,
Un semn ce nu doare..
În marile oraşe este mult mai cald decât în împrejurimi. Motivul este simplu: clădirile sunt încălzite de Soare, iar noaptea acestea degajă căldura acumulată în aer.
Citate şi Maxime:
Înţelepciunea este punctul de întâlnire dintre îndoială şi certitudine. Leonid Sukhorukov
vezi mai multe poezii de: iosifgndandrei
Detalii poezie:
Distribuie pe: