Autor:Octavian Cocoş
Adăugat de: Octavian
joi, 06 noiembrie 2025
Când iarba-mi va fi cer, Iar eu un praf de-albastru, Când voi pieri stingher Plecând pe un alt astru, Când lumea va huli Numele meu de-a pururi, Când toți îmi vor găsi Mulțime de cusururi, Când chiar și Dumnezeu Se va ascunde-n ceață, Când vei dori mereu Să mă mai vezi la față, Tu nu te necăji, Ci îți urmează calea Chiar dacă vei tânji Ca eu să îți curm jalea. Trăiește cu-al meu dor Și fii la fel de bună, Căci totu-i trecător, Vom fi iar împreună.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranta
Gerra Orivera
stomff
andreionthepoetry
blacks
bragagiu
Criticul Blind
Nu există sunet în spaţiul cosmic.
Un geniu este cineva care poate face orice, mai puţin să îşi câştige existenţa. Joey Adams
”Poezia sa, în cea mai mare parte, deşi construită în note grave Cuvinte mari, abia atingându-se..., valery
Cultivare, cultură și împărtășire! Zidul de Mărgean, narcispurice
Scrierile poetului conțin informații atât despre motivele și Trilogia HISTORIARUM, nicu hăloiu
Cartea poate fi achiziționată de pe site: libris.ro Pelerin pe Calea Luminii - 101 sonete creștine, maria.filipoiu
Vă mulțumesc din suflet domnule Andrei Stomff, pentru minunata carte Zidul de Mărgean, Emilian Lican
vezi mai multe poezii de: Octavian
Detalii poezie:
Distribuie pe: