Gerra Orivera - poeziile altor autori

Eu nu sunt o statuie,
eu sunt un izvor,
eu nu sunt o stâncă,
eu sunt o căruță

Seama poeziei este
Făt-Frumosul din poveste
care nu descălecă
și nu se înduplecă. Să le zici la cei codrii

Nimeni nu ține minte secunda în care s-a născut
e poate de aceea că noi avem trecut
e poate de aceea că umbra de sub nori
ne plouă câteodată

Din afara ființei umane am venit
în făptura ființei umane.
Abia m-am obișnuit cu felul ei
și am fost chemat deodată înapoi

Sânge de piatră
scris în 19
Hieroglife!

Se curbase orizontul
cum mâna cea a mamei mele
când urla și mă năștea
și nu mă mângâia

Dealurile erau aurite de copaci
ca un palat nefăcut din care zeul cald
a plecat să-și susțină regii
Noi ne uităm la ele

Prin somn îmi căzuse sufletul din mine,
ca dintr-un pat umplut cu sânge
La revedere inima,
în rest, vă zic,

Mi-am întins surâsul tău peste cimitirul meu
ca o piatră funerară fumegândă
când răsare surâzândă
ieri cel de alaltăieri merue.

A venit îngerul obosit și supărat
m-a pălmuit cu aripile pe față
Peana lui era sprânceana mea de-mpărat
bătându-mă de viață mă dezvăță