Fără de nume - Nichita Stănescu

Încerc să mă trezesc din uitare
Nu pot să renasc adormit,
Copilul ce-am fost spre alte hotare
'Și-ndreaptă privirea de om obosit .
Mai țin încă umbra pământului greu
Luptând cu iluziile mele,
în noapte răsună un strigăt mereu ,
în suflet am focul urgiilor rele.
Bolnave imagini îmi bântuie firea
Convulsii nebune din veacul trecut,
Tânjesc obsedat să știu ce-i iubirea
Să aflu, copil, ce-am pierdut.
Copacul ce sunt și-mi poartă nevoia
Uscatele crengi se-ntorc în pământ,
Mai câtă să știu a cui este voia
De pacea mea zace-n mormânt !
Chem o cărare ce duce-n pustiu
Departe de oameni și lume,
Bucată de cer pe care să scriu
Tu Dumnezeu, eu fără de nume

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Nichita Stănescu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.