Gerra Orivera - poeziile altor autori

Stea să am, și dau cu umbra-n tine, -
fiece cuvânt pe care-l zic
rădăcină-l ține-n înălțime
pe copacul de nimic.

Mă tem de fulgerul pe care nu îl înțeleg
mă tem de nodul care nu îl și dezleg
mă tem de vaci, mă tem de capre
de flăcări și de vetre

Viața este
o scurtă absență
între două inexistente
Tu ești o căprioară

Steaua cu coada dădea ocol
la steaua fixă rămasă domol
în nemișcare
și necuvântare

Acum simt că dacă zic să ningă
ninge,
Nu cu fulgi ci cu meninge.
Acum simt că dacă zic să plouă

Stelele erau pe veresie
cerul ară singur, fără de noroc
iar în codrii cei numiți Vlăsie
spânzurații toți luară foc

Ce efort de miliarde și miliarde de ani
pentru o atât de trecătoare secundă.
Ce hrană mizerabilă este timpul
și cât de neprețuit, și ea, ce scumpă!

Eu mă trag dintr-o stea căzătoare
prăbușită în marea cea neagră și mare
sărind-o cu sare
și cu vietăți oarecare

Cel care înțelege
este un train.
Cel care vede
n-are stele.

Iute, e ordin,
scoate-ți din meninge
arma care trage cu-nțelesuri
de ucide tot ce ninge