Gerra Orivera - poeziile altor autori

Nu par al nostru al amândurora
O, și-mi adulmeci respirarea, ca pe o urmă vinovată.
Da, am respirat un aer
în care au făcut dragoste păsările.

Brațul mi se sfârșește cu trosnet,
înspre arătatul amurg, chipul, ca sub fierăstrău butucul,

mi se desparte de aerul în care a-ncăput

Mi-ar place și mie să visez,
spuse brutarul,
și să fac pâini în formă de inimă
sau pătrate.

Cade-o frunză, și-un sentiment se-nfășoară
în jurul ei, mult mai rapid căzând spre lume.
Bate-o aripa, și se-nfășoară-n jurul ei
un sentiment.

În câte o sferă, deasupra și-au pus vederile, vedeniile,
undă
Trupurile s-au retras ca un val sărat.
Nu se mai arată nimic, nici secundă

Să ștergem spațiul dintre noi
Să-l ștregem c-un buret de piatră
Să doară dar să știm că-n noi
Nu va mai fi vreodată

Peste stadion noaptea este mai arcuită,
aproape ruptă, în vârf, la
Andromeda.
O, somnul stadionului

Stau pietrele în supărare așezate câte două,
în genunchii mei, de când mi-au zburat din
brațe ramurile-flăcări, frunzele-scântei.
Noaptea cea mai lungă vine-n schimb,

Și florile cresc pe morminte
Nu-s singuri acei care-au fost,
E pace la ei, ca-n suflete sfinte
Pământul nu pune-ntrebări fără rost.

I

Nu mi se poate smulge mâna din umăr,
chiar dacă mi se smulge mâna din umăr.