Gerra Orivera - poeziile altor autori

Ce complex memorial
mai este și trupul
ăsta
al meu! Ce noroc de cuvânt! Să ne mâncăm crucile

Singur, sau din durere,
de n-aș gândi
vreo secundă, -
te-ai spulbera,

Lacrima cât o mare,
mare moartă,
mare roșie! Meninginea gri
a pietrei,

Piatra e o lumină
Înghesuită. Ea nu vede.
Ea e de văzut. Ea nu are durere.
Ea doare. Cum doare piscul muntelui

Noi nu putem ascunde cerul de sub stele
el e vădit privirii mele
cum mi-e vădită inima
sub coasta de la trunchi și rea,

Mama pietrei
ținea piatra născută de ea
și pietrificată,
în brațele ei o ținea

I
Geometria e liniștea
întâmplării!

Neîntrebat,
de-odată m-am născut. Neîntrebat,
de-odată voi muri. Eu sunt
ce țin minte despre mine

Adame, noi am fost izgoniți din pământ.
Pământul e foarte greu,
dar, murdărindu-ne, se albește
și se scutură de pe noi ca lumina.

Se dedică lui Ion Pop

Poezia nu este într-o limbă anume
ci într-un suflet anume