Gerra Orivera - poeziile altor autori

Lămpi ce se sting – speranțe ce renasc.
Lămpi ce s-aprind – speranțe ce se sting.
Și tot așa, din zori în înserare,
Soare răsare, noapte răsare…

Voi, munți sălbatici, sublimul
Doliu al vulturilor.
Nori de aur
Fumegați peste deșertul de piatră.

O, ce roşu-amurg! Albastră,
Viţa, licărind, se zbate
Prin deschisa larg fereastră,
Unde frici stau furişate.

Peste negrul ungher, la amiază,
Cu ţipăt puternic vin corbii de zor.
Rănesc o cerboaică cu umbrele lor
Şi-ursuzi îi zăreşti cum se-aşază.

Drumeţ în vântul negru; lin susură stuful uscat
În liniştea mlaştinii. Păsări sălbatice
Pe cer cenuşiu se urmează în stol;
Derivă peste sumbrele ape.

Seara, de armele morţii răsună
Pădurile toamnei, câmpiile de aur
Şi-albastrele lacuri, deasupra cărora soarele
Se rostogoleşte mai negru; noaptea cuprinde

Amintire din copilărie

O după-amiază mohorâtă și rece
de iarnă. Școlarii

Toți oamenii sunt jucării.
Eu însămi am fost ieri o jucărie.
Azi sunt eu cea care deslușește misterul.
Vreau să vină la mine cu toții,

În mlaștina caldă, prins nămolul
drag insectelor, suferă în mine
un bâtlan mort.

Prinț al absurdului, învață-mi dragostea
Să-și ocolească Dumnezeul pe care-l urăsc întrucât
Nu-i decât tulbure represiune sau fastuoasă speranță.