Gerra Orivera - poeziile altor autori

Khayyam, alungă-ți întristarea
De-a fi greșit ades. Ei și?
Când pe pământ nu vei mai fi
Te-așteaptă ori neantul, ori iertarea.

Iubirea-i pătimire și-nălțare.
Cum jarul se preschimbă-n cenușă nu în rouă,
Cel ars de dor e vreasc pe rug de soare
Și din cenușa-i crește floare nouă.

Grădina mea de roze mi-e regat,
Curteni mi-s fluturii, graurii – cant,
Când roze nu-s, imperiu mi-e cerul înstelat
Iar părul tău, iubito, crâng legănat de vânt.

Gloria lui Kai-Kobad, puterea lui Kai-Kaus,
Pe lângă cupa mea de vin ce să însemne?
Mai fericit acela de dragoste răpus
Decât cel ce adună mărire sub blesteme.

Frate al meu, tu, omule, iubește
Culori, parfumuri, cânturi și degrabă
Dezmiardă-ți adorata! Timpul crește
Și în *ând vei adăsta sub iarbă…

Fii mulțumit să știi că totul e mister:
Viața, moartea, soarta, cum pre pământ și-n cer.
Surâde marii taine ca și cum
Puțin îi pasă de-ai muri acum.

PRIN ferastra ovală
cucuveaua intră în catedrală.

Sfântul Cristofor

Cântec și poveste-i poezia.
Se cântă o întâmplare vie,
povestindu-i melodia.

Nu disprețuiți cuvântul;
lumea e zgomotoasă și mută,
poeți, singur Dumnezeu vorbește.

Fiecare stă singur pe inima pământului
atins de o rază de soare:
și deodată e seară.