Gerra Orivera - poeziile altor autori

Am întrebat Savantul și-am întrebat și Sfântul,
Sperând c-au să mă-nvețe suprema-nțelepciune.
Și dup-atâta râvnă atat se poate spune:
Că am venit ca apa, și-o să plecăm ca vântul.

Grăbite ca și apa și repezi ca un vânt
Ce-aleargă prin pustiuri, fug zilele-mi puține.
Și totuși, doua zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri și ziua care-o să vină mâine.

Somn pe pământ, somn sub pământ. Atât.
Sus, jos, doar niște umbre înscrise de destin

Dumnezeu ne-a lăsat cel mai scump dar dintre toate:
Iubirea – jarul, lava –
Așa cum unor plante
Le-a dat otrava.

Nădejdi nesăbuite mi-au risipit, iubito,
În vânt mulți ani din viată. Dar timpul ce-mi rămâne
Din plin de-acum trăi-l-voi. Vreau prin intensul mâne
S-ajung din urmă viața pe care n-am trăit-o.

Acest vas fu odată un biet îndrăgostit
Gemând de nepăsarea unei femei frumoase.
Iar toarta era brațul ce mângâia mâhnit
Suavul gât cu-atingeri ușoare, de mătase.

Sărmane om, nimica tu n-ai să știi vreodată.
Nimic din ce-nconjoară această oră tristă.
Încearcă să-ți faci Raiul, promis de zei odată,
Aici, căci altul poate dincolo nu există.

Ești liber să îți creezi
și să îți cinstești, orice trecut alegi,

– la fel cum ești liber –

Norii nu-și fac griji
că vor cădea în mare, deoarece
ei nu pot (a) să cadă, (b) să se înece.

Fiecare persoană,
întâmplările vieții tale, toate,
sunt cu tine pentru că tu le-ai atras înspre tine.