Gerra Orivera - poeziile altor autori

Vai! N-am nadejdi, puternic nu-s.
Mi-e sufletul supus furtunii.
N-am cumpatul, ce-i mai presus
De-avere, al intelepciunii

Vad marea --- limpede podea
Cu alge verzi invesmantata;
Cum se topeste-n raze-o stea,
Arunca valuri, maniata.

Te visam şi m-a trezit un dor
Din somnul nopţii, când lejer
Vânt în sălcii respira uşor,
Iar stelele luceau pe cer.

Blestemul țării tale te apasă,
Cap otrăvit al fiarei ce sfâșie
Al patriei noastre piept. Hidoasă
Și cruntă mască-a Groazei încă vie !

traducere de Maria Banuş


Acel ce pâinea n-a udat

traducere de Maria Banuş


De ce eşti oare-atât de trist

(Traducere de Virgil Teodorescu)

I

În nopţi de primăvară gândeşte-te la mine
şi-n nopţile de vară gândeşte-te la mine,
în nopţile de toamnă gândeşte-te la mine
şi-n nopţile de iarnă gândeşte-te la mine.

Între mamă şi fiu, nepotrivirea-i totală, ingrată,
mai ales dacă-i unic feciorul şi-adult,
el e ultimul bărbat pe care ea ar vrea să-l dea gata,
cu eleganţa, cu farmecul ei de demult.

În sângele de asfinţit al răsăritului,
Tancuri trec peste Praga-n coşmar,
Strivind sub şenilele lor adevărul,
Care nu-i doar numele unui ziar.