Gerra Orivera - poeziile altor autori

Când de durere simți că te-nconvoi,
Când pentr-a plânge, lacrimi n-ai destule,
Gândește-te la iarba după ploi.
Când strălucirea zilei te rănește cu nesfârșitul cerului senin,

Dau tot regatul lumii pentru-o cupă de vin,
Înțelepciunea lumii, pentru parfumu-i fin,

Cât de fragil e omul, destinul cât de crud!

Cum trece vântul printre flori… Ascultă!
Ascultă cum privighetoarea cântă!
Uite un nor! Să bem spre a uita
Că florile s-or ofili, cântul va înceta…

Cum trece viața, caravană grăbită…
Oprește călăreț, să-i dai iubirii rând!
Nu plânge, preafrumoasa mea iubită,
Noaptea cădea-va sigur prea curând!

Cei ce-au gustat din fructul iubirii, înțelepciunii,
Păstra-va în privire un surâs amărui
Știind că șirul lung de zile ce-au să vină
Seaman cu prezentul, cu ziua ce-a dintâi.

Ce-mi tot vorbiți de cele patru elemente,
De simțurile cinci – gărzi vigilante?
Ce-mi pasă? Mie dați-mi vin și cant
Să uit că-s trecător pe-acest pământ.

Ce-ar trebui? Să mă opresc la crâșmă,
Să-mi înec conștiința-n vin, ori la moschee
Să-ncerc să uit de patimi, de rușine?
La ceasul Judecății voi ști de-am ales bine…

Ce să fac azi? Să mă duc la tavernă.
Să mă plimb prin grădină ori să citesc o carte?
Uite-o pasăre-n zbor… N-o mai văd, e departe…
O, ce beție – zborul sub cerul-libertate!

Aș fi vrut să văd Cerul, Infernal cel temut.
Credeam că-s mai departe de zările senine.
Solemnă, o voce de taină mi-a vestit:
Și Cerul și Infernul sunt în tine!