Gerra Orivera - poeziile altor autori

Chip de femeie firea ti-a sculptat,
stapan-stapana; sangele-n smerenii
ca de femeie-i insa ne-nvatat
cu nestatornicii si siretenii.

Vai ce sarac e tot ce-mi naste muza
cand, daca te-ar rasfrange-ar straluci
dar totu-i gol, in van isi misca buza
doar cand o laud, strunele-i sunt vii.

Cine-mi va crede versu-n care-nchid
tot harul ce te binecuvantaza,
desi el e mai mult mormant boltit
ce nici pe jumatate te pastreaza?

Cand n-oi mai fi, s-or nevoi sa stie
urmasii care dar mi te sorti,
tu uita-ma, iubire, pe vecie,
caci meritele nu-mi poti dovedi.

In primavara ta mi-ai fost departe
pe cind Aprilie-ncerca nocturn
un duh al tineretii sa desarte
si se-nsotea in danturi cu Saturn.

Pe cinstea mea, nu ochii-mi te iubesc,
ei ce te ştiu părelnică, nătîngă,
doar inima, ce ei dispreţuiesc
înnebunită-i gata să răsfrîngă.

Deşarta voluptate şi sărmanul mister
De-a nu fi văzut.
Te ştiu, culoare a copacilor şi-a oraşelor
E între noi obişnuita transparenţă

Zile lâncede, zile ploioase,
Zile de oglinzi sfărâmate şi de ace pierdute,
Zile de pleoape-nchise la orizontul mărilor,
De ceasuri asemeni toate, zile de captivitate.

Împovărată
de fructe uşoare pe buze
încununată
de mii de flori felurite

Nu vreau decât să te iubesc
O furtună-n vale vuieşte
Râul se umple de-un peşte
Pe-a singurătăţii mele măsură te-am creat