Gerra Orivera - poeziile altor autori

Trecut-au ploi, april cum încălzeşte
Furtună-i toată noaptea, iar la zori
Primăvăratec aer risipeşte
Şi-n linii moi de fum înalbăstreşte,

În drumul nopţii ard făclii
.
Şi-n Catanei e foc şi cînt...
În plînsă zi iubim mai blînd,

Ploaie de aur, rară şi dorită,
Plus două curcubeie, iar spre sud
Cad stelele pe-o ramură, tihnită,
Grădina pustiită de agud

Crengile de cedru-verde ie,
Moale pluş, cupolă de lumini,
Iar sub el, după balcon adie,
Ca un fum uşoarele grădini.

* * *
De m-aş fi iubit pe mine
Nu era cu mai mult rost?
Să nu mai ştiu ce a fost,

Luce-n munţi un cer fără prihană,
Zorii timpurii din munţi cobor.
Undeva-n adînc un ţărm ne cheamă,
După el − un larg unduitor.

Pe cît mai caldă-i ziua, scade-n părţi
Amurgul respirat de-o depărtare
Şi vesel îmi era în dimineţi
S-alerg aceste-mpărăţii solare!

Ziua asfinţind a spus: adio.
Prin sticlă-n cabinetul vechi
Trimite soarele luciri perechi;
Sub care cer în veac voi mai găsi-o?

Fost-a primăvară şi viaţa fu uşoară,
Chema spre tine proaspătul mormînt,
Dar viaţa fu uşoară, ca nourii de vară,
Ca fumul dintr-un sfeşnic fumegînd.

Iaila pustiitor mai fumegă în noapte,
Marine zări în cer adăpostind,
Răsună tărmuri vechi şi fierb în valuri toate,
E fără capăt somnul şi veşnicul colind.