Gerra Orivera - poeziile altor autori

De suliţă, de lance aruncată,
de ghioagă şi de buzdugan strunjit,
de bardă, de săgeată ferecată,
de paloş, de baltag şi de cuţit,

Unde-i Calist al treilea, care
Ca ultimul cu-acest blazon
Doar patru ani fu papă, oare?
Alfons, rege în Aragon

în vechiul grai frâncesc

Dar sfinţii-apostoli unde-s oare,
Cu patrahire, strai bogat,

La Cartezieni, ca şi la toţi
Călugării, la Devotate,
La pierde vară cu saboţi,
La slugi, cocote-mpestriţate

Atât se scarpină o capră până moare,
Atâta-i oala bună până se ciobeşte,
Atât arzi fierul până-i roşu tare,
Atât dai cu barosul până ce plezneşte,

Înaltele nelinisti din plopi s-au desteptat
Si-n ierburile prinse de presimtiri strecoara
Cu sosote, un tremur de gând întunecat,
Si carnea goala-a verii deodata se-nfioara.

Adam se desteapta; îl arde lin coasts,
Femeia din fata senina-i zâmbeste,
Uimit, el se-ntreaba, ca-n vis, ce e asta ?
Balaie si goala, la ce foloseste ?

(ajunsa la ceasul batranetii)

Mi s-a parut c-aud plangand
pe coifarita de-altadata;

Fortuna mi-au pus cărturarii nume,
Iar tu, François, strigi că sunt rea şi crudă,
Ce nu eşti om cu fală şi renume.
Mai buni ca tine-n vărării asudă

Stăpân al meu şi prinţe preatemut,
Lujer de crin, din rege zămislit,
François Villon, ce soarta l-a bătut
Cu vânătăi avane, crunt lovit,