Gerra Orivera - poeziile altor autori

Eu − o simplă fată pe maidane.
El − pescar, om vesel, ca oricînd,
Duce pînza albă pe limane,
Multe mări şi rîuri cunoscînd.

Ce-a mai rămas din Balk, din Babilon?
Prea mandrele cetăți au dispărut…
Contemplă-le în gândul tău durut;
Bând vin sub lună, gându-i mai ușor…

Încet, cu vocea murmurată,
Lutul i-a spus olarului: Cândva
Am fost și eu ca tine, nu uita!
Frământă-mă! O, mi-amintesc, odată…

Prin lumea-n care treci, nu-ți fă prieteni mii,
Iubirea să nu-ți fie stăpân, să-ți fie cânt,
Când ți se-ntinde-o mână, s-o strângi nu te grăbi!
Aceeași mână, poate te va lovi curând.

Siguranță, îndoială, minciună, adevăr –
Cuvinte goale, baloane albastre.
Dar aceste baloane au consistența-ntreagă
A existenței noastre.

Privește râul din grădină,
Spune-ți că ești în Paradis.
Ce mai aștepți? Du-te s-o cauți
Pe fata cu privir de vis!

Mori, mori, mori în această Iubire!
Dacă mori în această iubire,
Sufletul tău va renaşte!

Nu te pierde, rănit de regrete,
În explicaţiile trecutului;
Nostalgia îţi bareză accesul la sunetele şi miresmele
Acestei primăveri: tu eşti un copil al

Într-o noapte pe când mergi pe stradă,
dinspre magazinul tău şi casa ta
către cimitir,
mă vei auzi strigându-te din interiorul

Puţin câte puţin, adaptează-te.
Acesta este esenţialul la ceea ce vreau să spun.
Dintr-un embrion, care se hrăneşte din sânge,
devine un bebeluş care suge lapte,