Gerra Orivera - poeziile altor autori

O inimă care nu știe să se-mbete de iubire,
Cum ar putea măcar să admire
lunii în pragul serii,
Razele soarelui pe cerul verii?

Dacă ziua de mâine ți-e mereu neștiută,
Umple-ți de stele gândul și sufletul măcar,
Bea vin sub lună; mâine această visătoare
Poate că-n drumul lumii te va căta-n zadar.

Ce noapte-mpărătească, ce liniște adâncă!
Untrandafir sălbatic, în spinii din grădină
Își pierde o petală. Sângeră o lumină –
Miresmele de roze-n slavă urcă…

Dervișule, dezbracă această haină scumpă
De care nu știai când te-născut!
Mantia sărăciei te prinde bine încă,
Lumea va spune: îl știm, e-acel necunoscut…

Sunt unii care beau? Ce-ți pasă ție?
Defectele nu ți le vezi de nas?
Lasă-I în pace, nici nu știi că vinul
E singurul refugiu care le-a rămas.

Cei mai de seamă înțelepți, savanții – adevărate torte vremii lor –
S-au perindat prin bezna lumilor,
Au bâiguit câteva fraze, făcând neînțelesul mai cumplit,
Apoi au adormit.

Când briza dimineții și aurora pală
Sărută trandafirul petală cu petală,
Ferice de Acela care vrăjit se lasă
Privind cum doarme-alături o fată mlădioasă.

Cădea-vom într-o zi în drumul dragostei
Și soarta sub picior ne va strive.
Dă-mi gura ta, frumoaso, cupă mândră,
Până nu-s praf în drum, până nu-s umbră!

Khayyam, fii fericit când vinul te îmbată,
Fericit când în vis îți pare c-ai murit,
Fericit dacă mângâi un chip frumos de fată,
Căci moarte și iubirea sunt semn de infinit.

Parfumuri, ochi frumoși, vin, buze, poezii –
Doar jucării în Timp, doar jucării…
Nesocotință, trudă, singurătate, ură –
Doar praf în drumul Timpului, țărână!....