Gerra Orivera - poeziile altor autori

Cântec și poveste-i poezia.
Se cântă o întâmplare vie,
povestindu-i melodia.

Nu disprețuiți cuvântul;
lumea e zgomotoasă și mută,
poeți, singur Dumnezeu vorbește.

Fiecare stă singur pe inima pământului
atins de o rază de soare:
și deodată e seară.

Răcoroasă ca palidele,
jilavele petale de lăcrămioare
dormea lângă mine în zori.

Când, Lidia, vine toamna noastră
Cu iarna pe care o ascunde în ea, să păstrăm
Un gând, nu pentru viitoarea
primăvară a altora,

Dă-mi vin, de nimeni nu îmi pasă!
Dă-mi gura ta de roză rubinie,
Obrajii tăi de fruct, flacără vie,
Amarul îmi e dulce, tu – frumoasă.

Dumnezeu ne-a lăsat cel mai scump dar din toate:
Iubirea – jarul, lava –
Așa cum unor plante
Le-a dat otrava.

Drumul pe care mergi, biet călător, e plin
De piedici și capcane iar sabia-Destin
Deasupra ta se-aține pregătită.
Să n-o atingi, lama-i e otrăvită.

Doamne, pe drumul vieții ai pus capcane mii
Și-ai poruncit: Vai celor ce nu le-or ocoli!
Nimic nu se întâmplă fără de voia Ta –
Eu nu-mi vedeam păcatul, Tu mi-l știai deja.

Doamne, ne-ai dat privirea
Dar ochii dor de-atâta stranie frumusețe.
Ne-ai arătat iubirea
Dar s-o ajungem, cum. Cine să ne-nvețe?