Gerra Orivera - poeziile altor autori

Răcoroasă ca palidele,
jilavele petale de lăcrămioare
dormea lângă mine în zori.

Când, Lidia, vine toamna noastră
Cu iarna pe care o ascunde în ea, să păstrăm
Un gând, nu pentru viitoarea
primăvară a altora,

Dă-mi vin, de nimeni nu îmi pasă!
Dă-mi gura ta de roză rubinie,
Obrajii tăi de fruct, flacără vie,
Amarul îmi e dulce, tu – frumoasă.

Dumnezeu ne-a lăsat cel mai scump dar din toate:
Iubirea – jarul, lava –
Așa cum unor plante
Le-a dat otrava.

Drumul pe care mergi, biet călător, e plin
De piedici și capcane iar sabia-Destin
Deasupra ta se-aține pregătită.
Să n-o atingi, lama-i e otrăvită.

Doamne, pe drumul vieții ai pus capcane mii
Și-ai poruncit: Vai celor ce nu le-or ocoli!
Nimic nu se întâmplă fără de voia Ta –
Eu nu-mi vedeam păcatul, Tu mi-l știai deja.

Doamne, ne-ai dat privirea
Dar ochii dor de-atâta stranie frumusețe.
Ne-ai arătat iubirea
Dar s-o ajungem, cum. Cine să ne-nvețe?

Destinul tău? Nu tu îi ești stăpân.
La ce bun să te-ntrebi ce va fi mâine?
Trăiește-ți clipa – singurul tău bun!
Ce va fi mâine cine-ți poate spune?

De-mi preamăriți aleasa bucurie
La care numai cei aleși ajung,
Vă voi răspunde:Vin doar să-mi dați mie,
Nu promisiuni! O apele tot curg…

De mâine-ncepe Ramadanul,
Orașu-n liniște se va îneca,
Vinul vas ta-n ulcioare bine-nchis
Și fetele la umbra unui vis…