Gerra Orivera - poeziile altor autori

Nu-ți căuta prieteni în bâlciul numit Viață,
Nici liniște. Durerea-ți alean nu va afla.
Zâmbește de te-ncearcă tristețea.
Nu spera că alt nefericit cu zâmbet te răsfață!

Nu, servitor, n-aprindeți lămpilre! Oaspeții mei
Sfârșiți de oboseală-au adormit.
Sunt palizi, reci, absenți ca zei.
O, nu aprindeți! Zeii se-ntorc în infinit!

Pentru Atlanta şi Allan P.

4
Totul de reluat. Totul de spus din nou. Iar coasă privirii, peste tot a fi purtat!

Pentru Atlanta şi Allan P.

3
Erau foarte mari forţe în creştere pe toate cărările acestei lumi, şi care izvorau de mai presus de cântul nostru, în locuri de vrajbă şi de ocară;

i
Pentru Atlanta si Allan P.

Pentru Katherine si Francis Biddle

IX
Noaptea sosită, obloanele lăsate, măsoară, ce, apa cerului în lumea de jos a crângurilor?

Lui Archibald MacLeish


«Voi locui numele meu», îțti fu raspunsul la chestionarele portului. și pe masa zarafului n-ai de stârnit decât tulburare,

Lui Archibald MacLeish
I
Porți deschise înspre nisipuri, porți deschise înspre exil,
Cheile la oamenii farului, și astrul tras pe roată pe piatra pragului:

Și acum mă lăsați, merg singur.
Voi ieși, căci am treabă: o insectă mă așteaptă ca să tratăm. Îmi voi face o sărbătoare
din marele ochi în fațete: unghiular, neprevăzut, precum fructul chiparosului.
Ori am o alianță cu pietrele străbătute de vine albastre: și la fel mă lăsați,

«Când vei sfârși de-a mă pieptăna, voi sfârși de a te urî.»
Copilul vrea să-l piepteni în pragul ușii.
«Nu-mi trage părul atât de tare. Destul că trebuie să fiu atins. Când mă vei pieptăna, te voi urî.»
Între timp cumințenia zilei ia forma unui copac