Gerra Orivera - poeziile altor autori

Savanții nu-ți pot da a vieții cheie
Cum pot s-o facă ochii de femeie.
Bea vin și-ascultă vraja cântului!
Ca mâine vei fi dat pământului…

Roata vremii se-nvârte, savanții în zadar
Caută vieții sens, nu-l vor afla.
Tu ține bine minte ăst adevăr măcar:
Veni-va cândva ziua când nu vei mai visa.

Eu te-am iubit și încă te iubesc.
Și piară soare, lună, stele,
Din scrumul lor peste ruine cresc
Văpăile inimii mele.

Soare și crini, trandafiri și columbe,
Toate-acestea cândva mi-au fost scumpe.
Dar azi nu-mi mai sunt, căci iubesc doar pe fata,
Curată, visată și-n veci adorata,

Ci când am voit, de dureri, să cuvânt,
Atunci ați căscat nerostind un cuvânt;
În gingașe stihuri le-am scris rând cu rând.
Cu laude mă copleșiți curând.

Trec anii, și ani le iau locul...
Și mor și generații, și pier.
Doar dragostei mele, săraca
Nu-i vine să plece la cer.

Un jalnic Atlas sunt și eu! O lume,
Întreaga lume-a chinului o port.
Îndur poveri de ne-ndurat, și-n trupu-mi
Vrea inima să-mi piară.

în traducerea lui Aurel Covaci:

La pieptu-i strânsă, nu uneai tu gând
Și suflet muritor cu cel zeiesc?

în traducerea lui Aurel Covaci:

La pieptu-i strânsă, nu uneai tu gând
Și suflet muritor cu cel zeiesc?

De-as fi din nou copil, sa stau
În grota mea din munți, sau poate
Al nopții vânt în piept sa-l iau,
Plutind pe ape-ntunecate!